CAPCANELE TELEVIZORULUI

În România mass-media este o putere. Dintre mijloacele mass-media cel mai mare impact îl are 
televizorul. Ca aparat, televizorul este o inventie a mintii omenesti - care în sine nu este 
nociva; însa modul în care el este folosit, cu precadere în ultimii unsprezece ani la noi si
în ultimii treizeci de ani în occident, l-a transformat în cea mai distructiva arma din lume
pentru suflet. 

Televiziunea are o tendinta tot mai accelerata si mai accentuata de a nu mai îndeplini functia
de divertisment, informatie, cultura, etc., ci pe aceea de a forma un om nou, spalat de tot ce
e bun. Televizorul are o lucrare "religioasa", o influenta spirituala de netagaduit. El a reusit
ceea ce nu s-a mai realizat de la Turnul Babel - sa uneasca toata omenirea în tot ceea ce nu este
Dumnezeu.
 Atunci (la Turnul Babel) ca sa-i opreasca de la rau, Dumnezeu a împartit limbile, iar 
astazi, prin televizor, de la un capat al pamântului la celalalt o singura limba huleste tot ceea
ce este sfânt.

Televizorul alunga pentru totdeauna pe Dumnezeu din sufletul omului si îl înlocuieste cu toate
pornirile dracesti. Televizorul nu strecoara în mod pervers în om o singura patima, ci toate 
patimile mari - so domia, curvia, iubirea de aur si de bani, setea de sânge, hula împotriva
Duhului Sfânt, egoismuL setea de putere si de slava desarta, precum si pe cele mai mici
(care de fapt nu sunt deloc mici): lenea, judecarea aproapelui, nepasarea, curiozitatea 
nefolositoare si bolnavicioasa. Telenovelele sunt specializate în amplificarea acestei ultime
patimi.

Televizorul nu înghite numai indivizi, ci popoare întregi. Desigur, aparent, nu e mai pacatos
un televizor decât un bordel, dar televizorul are totusi o putere distructiva cu mult mai
mare decât acesta, pentru ca în fiecare casa introduce un bordel, în care intra cu usurinta
toti (parinti si copii) si la orice ora.

Omul intra în contact cu lumea prin cele cinci simturi: vaz, auz, miros, gust, pipait. Dintre 
aceste simturi, vederea este cea prin care intra cele mai multe imagini si informatii. 
Personalitatea omului, prin facultati ale ei precum sunt: cunoasterea, întelegerea, memoria, 
imaginatia, este foarte dependenta de ceea ce primeste prin acest simt. Acesta este motivul
pentru care nu ne prea ocupam de radio, care nu are puterea de înrâurire a televizorului.

 Radioul se adreseaza auzului. Televizorul se adreseaza vazului, în primul rând, dar si auzului. 
Este mai periculos decât ziarele. Acestea se adreseaza si ele vazului, dar imaginile sunt 
nemiscatoare - par moarte. Imaginile de la televizor sunt vii, miscatoare: de aîci puterea lor.

Omul împatimit de televizor nu mai întelege ca imaginile pe care acesta i le ofera le priveste
nu la rece, ci acestea intra în viata lui interioara, pe care o influenteaza, o modeleaza dupa
chipul lor (spune-mi cu cine te însotesti, ca sa-ti spun cine esti). În timp se produce o 
simbioza între om si televizor, o întovarasire în care însa primul este factorul pasiv, cel
care primeste orice, fara nici un discernamânt. Omul devine pur si simplu un material care 
se lasa, fara sa-si dea seama, prelucrat în duhul tovarasului sau, care treptat îi devine 
chiar si stapân. Astfel televizorul devine de fapt adevaratul dumnezeu al omului, caruia i
se închina, îl asculta, îi slujeste, chiar daca privitorul este crestin botezat în numele 
Sfintei Treimi. Dumnezeu cu adevarat este cel cu care ai o legatura constienta. Cei carora 
li se pare ca exagerez sa faca o comparatie între timpul pe care îl petrec în fata micului 
ecran si timpul pe care îl petrec în fata icoanei în rugaciune, între interesul si emotia cu 
care primesc îmagini cel mai adesea murdare, si formalismul cu care fac o rugaciune, prea 
adesea nalucita de imagini patimase, demonice.

Este televizorul vinovat de toate relele din lume? Oare el le-a adus? Nu. Dar el amplifica la
maxim raul în lume, îl rafineaza, îl generalizeaza, îi da o putere pe care acesta nu a mai
avut-o pâna astazi. Raul exista si fara televizor, dar nu avea forta si întinderea pe care
le are în prezent.


"Sunt oare numai rele la televizor?"

 Sunt si bune, dar atât de amestecate cu cele rele, încât nu mai sunt deci bune, în masura 
în care, acceptând aceasta "amestecare rea", ajung, oarecum, sa le motiveze, sa le gireze.

 Acolo unde raul e amestecat cu binele nu mai este locul lui Dumnezeu, ci al diavolului. 
Atunci când a mâncat din pom Adam a cunoscut si binele, si raul, dar a ajuns rob numai al raului.

 Un doctor ginecolog care face chiuretaje nu va scapa de osânda lui Dumnezeu pentru ca a 
ajutat pe unele femei sa nasca. Când pe aceeasi conducta (ecranul televizorului) curge apa
de izvor curata si mizeria dintrun grajd de vite, cel care se adapa de acolo, ce gust va 
simti: al apei sau al balegarului? Comparatia între televizor si aceasta conducta pare dura,
dar în privinta filmelor pornografice si a asa-numitelor filme "sexy" este foarte elocventa
si exprima realitatea.

 

Omule care te uiti la televizor,
trebuie sa stii ca asimilezi tot ceea ce
vezi acolo si încet-încet vei ajunge
si sa fii ceea ce asimilezi!

Daca într-o revista de patru pagini toate sunt pline de articole crestine, dar jos, pe ultima
pagina, se da un numar de telefon al unei linii erotice, revista aceasta este anticrestina.
 "Nu puteti sluji lui Dumnezeu si lui mamona" (Matei 6, 24).

"La televizor sunt si lucruri bune, noi le despartim de cele rele".

Ca sa alegi trebuie un criteriu în functie de care sa te orientezi în privmta binelui si a raului. 
Adultii (peste 40 de ani), care n-au crescut cu mizeriile de la televizor, s-ar putea sa aiba un
criteriu în bunul lor simt. Dar daca nu sunt bine ancorati într-o viata religioasa, vor fi si 
ei foarte îngaduitori în privinta raului. Ce criteriu are însa generatia tânara (sub 50 de ani)
care din copilarie s-a hranit cu fllme erotice, de groaza si de incredibila violenta? Personalitatea
adolescentului se va forma pe aceasta temelie spurcata si subreda. Raul si binele sunt amestecate 
în capul lui. El nu va apuca niciodata vârsta discernerii binelui de rau, pentru ca n-a trait niciodata 
numai în bine. în lumea fizica, pentru a vedea un obiect mai bine, trebuie sa te apropii de el. 

În lumea spirituala, aceasta lege este valabila numai în cazul virtutilor. În ceea ce priveste 
pacatul, nu-l poti vedea decât daca te distantezi de el. Acesta este motivul pentru care Sfintii
îsi plâng pacatele si se marturisesc pacatosi, iar homosexualii se mândresc cu patima lor, fac 
parada si cer drepturi.

Televizorul nu este un singur drac, ci iadul întreg. Când a aparut televizorul marele stat major
al iadului l-a primit ca pe cea mai placuta surpriza din istorie. Nu se astepta ca însusi omul 
sa-i procure inventia cea mai potrivita spre a-i dezvolta si finaliza toate intentiile sale infernale.

Televizorul este periculos nu numai pentru ca ne arata rele, ci si pentru ca ne învata sa
facem foarte multe feluri de rele, oferind chiar vaste posibilitati de "înalta califîcare"
în toate domeniile malefice.

Dintre toate relele televizorului, doua sunt cele mai mari:

- desfrânarea
- calomnierea, judecarea si dispretuirea aproapelui, si prin aceasta distrugerea psihologica 
  si sufleteasca a oricarei persoane, ca si compromiterea oricarei idei, intentii sau institutii 
  benefice.



Cum intra prin micul ecran
desfrânarea în om?

Orice imagine care apare pe retina este transmisa sufletului. Cele trei puteri ale sufletului 
(ratiune, sentiment, vointa) sunt toate colorate potrivit imaginii primite. Imaginea "sexy"
face ratiunea sa treaca încet prin etapele urmatoare: la început respinge ceea ce a vazut, 
apoi accepta imaginea si, în cele din urma, o primeste caci bariera, împotrivirea ratiunii a 
fost do borâta de patima.

Simtirea, mai întâi se scârbeste de mizeria morala de acolo, apoi este indiferenta, iar la 
urma doreste sa faca întocmai ceea ce a vazut.

Vointa - nemaifîind condusa de ratiune si întarita de afectivitate, trece si ea de la împotrivire
la cautarea desfrânarii. Aceasta trecere se face în timp, daca omul vede mai multe filme si 
secvente cu scene pornografice. Biruinta pornografiei asupra psihicului este atât la nivel constient,
cât si la nivel subconstient. în subsolurile fiintei, în subconstient, videoteca pornografica 
creeaza miscari care se ridica în constient si constrânge pe om sa faca unele lucruri cu o putere 
(ica) pe care el nu o întelege de unde provine si careia nu i se mai poate împotrivi. De exemplu, 
un tânar care mai înainte pe când trecea pe lânga o taraba cu carti cauta romanele lui Sado veanu
sau poeziile lui Eminescu, astazi cauta manualele chinezesti sau indiene de initiere în practicile,
nu arareori perverse, sexuale. Privirea unei femei, care înainte nu îl tulbura, astazi trezeste în
el dorinte josnice. Aceasta schimbare se datoreaza acumularii pornografice din subconstientul sau.
 Întreaga sa personalitate este astfel treptat pecetluita cu "numarul fiarei" (Apoc. 15, 8).

Imaginatia este terenul în care aceste influente se vad cel mai clar. Filmele lucreaza aici în doua
moduri: unii tineri, vazând de ce sunt capabili "eroii" lor, capata complexe de inferioritate fata 
de sexul opus, se vad urâti, incapabili de vitejii prea mari în domeniu, devin necomunicativi, închisi
în sine, tristi si recurg la "defulari" sexuale (onanie si altele înrudite cu ea) în care n-au 
nevoie de partener. Altii (bine îndoctrinati de fllme) devin obsedati de desfrânare, incapabili 
de înfrânare si cu manifestari sexuale care depasesc în perversitate Sodoma si Gomora. Unii ca 
acestia, daca se casatoresc, vor spurca patul conjugal si vor aduce pe lume copii cu mari probleme
psihofizice. Casatoriile în care se fac pacatele sodomice nu rezista în timp. Daca acestea ar fi 
cazuri izolate, raul n-ar fi asa de mare. Din pacate, aceste perversiuni, pe care Dumnezeu le-a 
pedepsit în Sodoma si Gomora cu foc din cer si ploaie de pucioasa (a se vedea cartea Facerea,
capitolul 19, din Sfânta Scriptura), s-au extins nespus de mult. Cine a contribuit cel mai mult
la aceasta pierzatoare extindere? Televizorul, "educatorul" poporului nostru.

Iata ca treptat imaginea de la televizor devine viata. Treptat, imaginarul a reusit batjocorirea
 si schimonosirea realului. Ceea ce noi am prezentat schematic mai înainte (modul în care omul 
este invadat si biruit de pornografie) stiu si constientizeaza perfect regizorii acestor filme.
 Dovada faptului ca stiu este însusi rezultatul obtinut. Deci care este scopul acestor filme? 
Sa faca din fiecare cetatean al împaratiei lui Dumnezeu (crestin botezat) un locuitor al Sodomei
(aceasta este pecetea fiarei apocaliptice) - iar daca va muri fara pocainta si un viitor osândit
în iad.


Dar oare de ce în primul rând
desfrânare, si nu alte pacate?

Aceasta deoarece nimic nu-l desfigureaza pe om sufleteste atât de mult ca desfrânarea, nimic 
nu-l distruge mai repede si mai ireversibil, nimic nu-l scârbeste pe Dumnezeu la un om mai 
mult decât pacatul acesta. Oare de atâtea mii de ani, de când este omenirea, au avut nevoie
oamenii sa fie educati sexual prin televizor pentru a se înmulti? nicidecum. Scopul real al
prezentei în fiecare film a imaginii desfrânarii este de fapt cel cu totul contrar: distrugerea
omenirii. Se stie prea bine ca desfrânarea reduce de fapt natalitatea. În bordeluri, unde este
cea mai intensa activitate sexuala, nu se naste nici un copil. Mama smerita, grijulie si iubitoare,
si amanta senzuala, rafinata si perversa sunt doua feluri de însusiri ale femeii, care se exclud.

Iata numai un exemplu - din multe altele asemanatoare care s-ar putea da spre a arata modul în
care rafineaza televizorul pacatul curviei. În urma cu câteva zeci de ani filmele de dragoste,
romantice, prezentau tineri care îsi marturiseau sentimentele, dar în privinta manifestarilor 
fizice totul se reducea la o privire calda, la o strângere de mâna si (sau) la o îmbratisare 
nevinovata. Apoi au aparut saruturile din ce în ce mai lungi, mai "apetisante" si mai dese.
încet, încet au aparut femeile semiîmbracate, dezbracate si scenele erotice din ce în ce mai 
"curajoase" si mai variate. Astazi exista o adevarata arta si industrie a pornograflei 
(extrem de banoasa). Raul nu s-a oprit aici. Dupa 1989 s-a îndesit la noi în tara folosirea 
cuvântului: "homosexual". Prima reactie a fost cea de scârba. La televizor, mai întâi totul 
s-a redus la niste aluzii ironice (lumea râdea pe seama lor), dar mai apoi cenzura constiintei,
treptat a fost doborâta. Apoi s-au îndesit filmele având ca personaje centrale homosexuali,
au aparut spectacole "vesele", de divertisment si interviuri cu ei. Care este mesajul acestor
facaturi, care de care mai perfide si mai imunde, care s-a încercat a ni se inocula? Acela ca, 
de fapt si de drept (?!) si ei sunt oameni ca si noi, obisnuiti, ba chiar cu unele calitati
deosebite - fiind invocate chiar nume de personalitati artistice, literare etc. -, iar pornirile
lor sexuale nu sunt nici pacate, nici manifestari patologice, ci alternative "cumsecade" la
manifestarile heterosexuale. Iata cum s-a escaladat astfel o alta culme îngrozitoare a raului.

Ni se sugereaza ca ceea ce face majoritatea este bine (spiritul de turma), si astfel înaintarea
în rau îsi continua actiunea îndobitocitoare, desi a ajuns deja foarte departe. Au început sa 
apara (deocamdata sporadic) si secvente cu aluzii la pacatul zoofiliei, al desfrânarii cu animale
care, ca si sodomia, opreste 15 ani de la împartasirea cu Sfintele Taine pe savârsitorii lor. 
Si iata cum vedem împlinindu-se, sub ochii nostri, proorocia facuta de Sfântul Antonie cel Mare
cu aproape 1700 de ani în urma: "Va veni vremea ca oamenii sa înnebuneasca si când vor vedea pe
cineva ca nu înnebuneste, se vor scula asupra lui, zicându-i ca el este nebun, pentru ca nu este 
asemenea lor".

Nimeni nu poate sa ajunga într-o singura zi un mare pacatos. Diavolul stie lucrul acesta si
actioneaza în consecinta: darâma treptat toate puterile bune ale sufletului si ridica în locul
lor templul sau. "Împaratia lui Dumnezeu este înlauntrul vostru" spune Mântuitorul. Tot acolo 
vrea si cel rau sa îsi zideasca întunecata sa împaratie.

Legislatia, câta vreme a ramas supusa legilor divine, a fost categorica în privinta acestui pacat:
pedeapsa cu moartea, în Vechiul Testament; apoi, închisoarea. Acum, practica homosexuala nu mai 
este pedepsita de lege. Raul însa nu se opreste nici aici, pentru ca mai sunt bariere care trebuie
sa cada. Homosexualii vor sa înfleze copii (va dati seama la ce va fi supus un copil care are 
parinti doi barbati), vor sa se casatoreasca în biserica, vor sa fîe hirotoniti preoti, vor legiferarea
pedofiliei. Sunt o minoritate care cere drepturi care sa-i permita sa ajunga majoritate, pentru ca 
sa poata atunci sa impuna noi legi, nelegiuite. în Sodoma si Gomora Dumnezeu a coborât foc din cer
pentru ca locuitorii acestor cetati (bogate) nu numai ca faceau acest pacat, ci îi fortau pe toti
cei ce veneau acolo sa savârseasca si ei rautatea.


Cum se poate distruge
o persoana nevinovata prin televizor

Emisiunile calomniatoare, mincinoase, nu pot fi verificate de publicul larg. Însa aceste emisiuni
creeaza atitudini ostile fata de persoana vizata. Chiar daca dupa zece astfel de emisiuni
mincinoase va aparea o emisiune care restabilieste adevarul, totusi samânta raului a fost aruncata.

 Omul acela, înconjurat de neîncredere, suspiciune si dusmanie din partea celorlalti, începe sa-si
piarda echilibrul launtric chiar daca este nevinovat. Minciunile spuse despre el, acuzatiile de 
care nu se poate apara si sentimentul neputintei îl darâma launtric. Nu numai oameni, dar si idei
si institutii pot fi distruse prin aceasta metoda. Iata ce forta au la îndemâna cei care conduc 
televiziunea în România si în lume.

Cine amendeaza un ziar sau un post de televiziune pentru calomnierea si umilirea unei persoane?
Cine da certiflcat de corectitudine oamenilor care lucreaza în massmedia?

Desenele animate - nevinovate numai în aparenta, au un caracter hipnotic, înrobesc sufletul 
copilului. Creeaza viciul privirii necontenite la televizor. Acum se uita la desene animate,
iar dupa 12-14 ani la filme de "actiune", de razboi, la fîlme pornografice, "sexy", de extrema
violenta si de groaza. În afara de aceasta, desenele animate de astazi umbla tot mai vadit la 
modelarea unei conceptii false a copilului despre Dumnezeu si lume. în unele desene animate, 
eroul principal, "demonica", este un personaj pus pe pozne si, chiar daca are cornite, este 
prezentat astfel încât sa devina cât mai simpatic. Potrivit învataturii crestine însa, demonul
- chiar mic daca este ("demonica") - nu este decât tot un lucrator viclean al rautatii si
împreuna colaborator cu fratii sai încornorati mai mari, în urzirea de planuri mestesugite 
spre pierderea neamului omenesc.

Robotii cu ochi rosii si aripi (draci moderni) care se razboiesc între ei si ucid cu aberanta
cruzime, inoculeaza copiilor setea de violenta. Imaginile desenelor animate care se misca cu
repeziciune zapacesc mintea copilului, îl fac si pe el sa fie sucit, sa n-aiba astâmpar, îi 
rapesc dorinta de învatatura. Violenfa desenelor animate trece în realitate. în Rusia sunt astazi 
100000 de copii asociati în grupari ucigase. La noi, în România, crimele îngrozitoare savârsite
de unii copii i-au facut pe responsabilii de la Televiziune sa însemneze, prin buline, cercuri,
triunghiuri si patrate colorate, filmele nocive pentru copii. Dar aceasta este oare de ajuns 
spre a opri vizionarea acestor filme de catre copii, ai caror parinti sunt ei însisi în grava 
confuzie morala, iar celor care dau pe post asemenea productii cinematografice ucigatoare de 
suflete le vor fi de ajuns bulinele si celelalte semne spre a se apara la dreapta si înfricosata

 Judecata a lui Hristos?

 


Trei exemple spre a arata cum trece
imaginea micului ecran în realitate

1. În urma cu câtiva ani a aparut la noi în tara o caseta video intitulata "Sirenele - 
satanismul în muzica rock". Autorui acestei casete, grec de origine, fost cântâret rock,
marturiseste ca filosofia de viata si-a format-o pe când era copil, din filmele stiintifico-fantastice,
care l-au fascinat. Din aceste filme ("Razboiul stelelor" si altele) a tras concluzia ca universul
este condus de doua forte impersonale, a binelui si a raului, care se afla într-un neîncetat conflict,
iar valorile supreme sunt puterea, orgoliul si gloria. Autorul acestei casete video face parte dintre
putinii înselati care s-au întors la adevar. Însa câti tineri, care în copilarie s-au "hranit" cu
"Razboiul stelelor", n-au murit fara sa stie ca Dumnezeu este unul singur si pretuieste mai mult 
iubirea decât ura, smerenia decât mândria, iertarea decât razbunarea!

2. Filmele stiintifico-fantastice au raspândit în omenire o noua credinta: aceea în existenta extraterestrilor.
Nimeni astazi nu se mai îndoieste de existenta lor. Un ieromonah ortodox din America, Parintele 
Serafim Rose, arata în cartea sa "Ortodoxia si religia vîitorului" ca aparitiile extraterestre sunt
de fapt experiente mediumistice de natura demonica. Un fel de sedinte de spiritism în care pamântenii
intra în contact cu duhurile rautatii, pentru care nu este nici o greutate sa ia chipul "cetatenilor"
unor alte civilizatii.

3. Exista astazi în lume aproximativ 1500 de "vampiri" (cei mai multi în America) - oameni ce dorm
în cosciuge, beau sânge, etc. Toti acesti "vampiri" sunt copiii care odinioara au vizionat filmele
de groaza având ca "eroi" astfel de personaje. Închipuirea lor a fost atât de marcata, încât le-a 
deformat total imaginea asupra realitatii propriei lor persoane. În loc sa seconsidere si sa traiasca
precum oamenii, ei au ajuns sa se considere si sa traiasca efectiv ca "vampiri".

Vrajitoarele, al caror mestesug este osândit si amenintat cu grele urgii dumnezeiesti în toate 
paginile Sfintei Scripturi, astazi îsi demonstreaza abilitatile pe micul ecran, dau interviuri,
îsi fac reclama si îsi dau adresele. În zilele noastre oamenii nu se mai tem de Dumnezeu, ci de
vraji, nu îi mai cer ajutorul Lui, ci vrajitoarelor, iar astrologia este nelipsita din programele
TV, sub forma, de ratacire si înselare, a citirii zodiilor, atât de vehement condamnate de Sfânta
Scriptura si de scrierile Sfintilor Parinti. Dar iata ce ne spune în aceasta privinta si Sfânta
Scriptura: "Barbatul sau femeia, de vor chema mortii sau de vor vraji sa moara neaparat: cu pietre
sa fîe ucisi, ca sângele lor este asupra lor" (Levîtic 20, 27). "Iar partea celor necredinciosi..
. si fermecatori... este în iezerul care arde, cu foc si cu pucioasa" (Apocalipsa 20, 27).

Jocurile de noroc n-ar putea îmbogati atât de repede pe unii, putini, dar vicleni, pe seama 
altora, multi dar creduli, daca n-ar fi televizorul. Naivul telespectator vazând premiile colosale
vânturate pe micul ecran se si vede câstigatorul unuia dintre ele. El nu stie ca adevaratii 
câstigatori sunt - matematic - cei ce organizeaza jocurile. Putinii premiati culeg firimiturile,
iar cei mai multi ramân cu iluziile spulberate.


Invazia publicitatii

În vinderea unui produs, pe piata, un rol important îl are reclama. Atunci când un fllm 
serial are succes la public, produsele carora li se face reclama în timpul lui sunt mai 
bine vândute, asa încât omul care iubeste un film serial "înghite" fara sa vrea pe lânga
acesta si produsul caruia i se face reclama. Ce este rau în aceasta? Raul este ca televizorul
devine astfel, dintr-un mijloc de asa-zis divertisment, stapânul întregii noastre vieti, 
care ne porunceste cum sa ne îmbracam, ce sa mâncam, cum sa vorbim, cum sa gândim .

O firma americana care comercializa cafea si-a sporit cu mult vânzarile în urma aparitiei 
la televiziune a unui serial a carui actiune se învârtea în jurul unei cesti de cafea.
Personajele principale ale acestui serial, un tânar si o tânara, au o pasiune co muna:
marca de cafea comercializata de acea firma americana. Pe masura ce americanii îndrageau 
personajele acestui film le crestea si apetitul pentru cafeaua cu pricina.

Este uimitoare rabdarea prosteasca de care dau dovada unii oameni care, pe lânga un film 
de 45 de minute, înghit si 15 minute de publicitate.

Americanizarea. Majoritatea covârsitoare a filmelor fiind americane, dau iluzia raspândirii 
stilului de viata american, strain felului nostru de a fi. Prin aceste filme se realizeaza 
de fapt o colonizare ideologica de la distanta, o înrobire a mentalitatii si a sensibilitâtii 
crestine a unui întreg popor. Chiar daca cea mai mare parte a americanilor sunt crestini neoprotestanti, 
trebuie spus ca aceste filme n-au în ele nîci un fel de nuanta crestina. Sunt pur si simplu pagâne 
si anticrestine. Occidentul, pe care l-au invadat mai demult, deja s-a debarasat de ele, fiind
 suprasaturat de nerusinarea lor, eliminându-le metodic, sistematic si rapid.

Stirile, care - chipurile - ar trebui sa fie emisiuni mai serioase, s-au pervertit si ele.
Violentele, uciderile între rude, morti terifiante, incesturi, violuri umplu astazi mai 
tot spatiul lor. Oare ce fel de informatie poate fi aceasta, ca în cutare sat un om beat a
venit acasa, a luat toporul si l-a omorât pe tatal sau? Sau altele de acest gen. Aceste "stiri"
reprezentau înainte subiectul de discutie si de bârfa al babelor de pe la sate si al celor 
lipsiti de orice orizont spiritual si intelectual, iar astazi se transmit la ore de maxima audienta,
de oameni scoliti special pentru o asemenea activitate. Pe de alta parte zvonurile ("în ziua 
cutare va fi un cutremur devastator", "iarna aceasta va fi polara" etc.) terorizeaza, streseaza
pe bietii oameni care doresc sa afle ultimele noutati. Televizorul devine astfel un puternic 
factor de stress.

Ne cultivam prin televizor? Nimeni nu ajunge om de cultura pierzând timpul în fata micului ecran,
ci citind carti, tocindu-si coatele. Televizorul cauta cu insucces sa se substituie actului de 
cultura; dimpotriva, s-a observat ca interesul pentru carte dispare la copiii ce-si petrec timpul
în fata televizorului.

Cronofagia. Chiar emisiunile aparent nevinovate (meciurile de fotbal, întrecerile sportive) au un
aspect negativ: pierderea timpului. Fiecare clipa a vietii omului are o valoare infinitâ. 
În timp omul câstiga sau pierde vesnicia. Cumplite sunt, în inconstienta si iresponsabilitatea 
lor, expresiile: "îmi pierd timpul cu... Mi-am omorât timpul cu...".

Copiii mei nu se uita la prostii. Asa zic si cred parintii care nu stiu ce programe vizioneaza 
copiii în absenta lor, sau chiar în prezenta lor, atunci când "batrânii" dorm. Unii copii si 
adolescenti tin telecomanda în mâna si filmul erotic se transforma într-o secunda, printr-o simpla 
apasare de buton, într-un nevinovat film documentar.

Cântecele. în marea lor majoritate sunt indecente, spurcate, arunca în aer bunul simt, pudoarea,
prin mesaje pornografice, îndemnuri la violenta si anarhie si refrenuri ce se lipesc imediat 
de mintea tânarului. Sunt posturi de radio si televiziune care de dimineata pâna noaptea nu 
transmit decât asemenea soiuri de muzica, prin care se demonizeaza mai ales mintea tinerilor
(viitorii adulti). Cu umoru-i inegalabil, în "Jurnalul fericirii", Parintele Nicolae Steinhardt
a numit-o muzica lui "bughi-mambo-rag"... Ca si filmele, si cântecele, fiind în cea mai mare 
parte americane, produc o americanizare a poporului român si a lumii întregi. Tinerii si tinerele
de pe strada arata prin hainele lor cum sunt echipate starurile muzicii de astazi.

Cele spuse în aceste rânduri vor parea unora exagerate, unilaterale sau chiar absurde, dar în
realitate raul care vine prin micul - asa cum este alintat el în prezent ecran este cu mult 
mai mare si mai greu de evaluat. Însa fiind de natura spirituala nu se vede nici cu luneta, nici
cu microscopul si nici nu poate fi cântarit cu cântarul.


Care este pozitia crestina
fata de televizor?

Crestinul care îsi traieste cu seriozitate fagaduintele botezului ("Ma lepad de satana si de 
toti slujitorii lui si de toate lucrurile lui si de toata trufia lui si ma împreunez cu Hristos")
va elimina cu desavârsire din casa lui si din viata lui acest lucru necrestinesc. Mai ales acolo
unde sunt si copii, nu exista alta solutie.

Asa cum spune un parinte de la Mânastirea Frasinei, Psaltirea si Ceaslovul sunt televizorul crestinului. 
Cei care vor un adevarat "divertisment", îl pot afla curat, folositor si ziditor în "Rugaciuni de 
dimineata", si "de seara", în "Paraclisul Maicii Domnului", în "Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos".
Cei care vor mai mult decât aceste "emisiuni" sa deschida Psaltirea între orele 0-5 noaptea. 
Vor cunoaste "senzatii tari" duhovnicesti si vor avea negresit trairi ceresti, vor întelege si
experimenta cât este de adevarat cuvântul celui supranumit "Alauta pocaintei", marele dascal 
al lumii si ierarh, Sfântul Ioan Gura de Aur, care spune: "Dulce este somnul, dar mai dulce este rugaciunea".

Încheiem delicatul si mult controversatul subiect cu o scurta si aleasa rugaciune, nelipsita 
de pe buzele, din mintile si inimile multor evlaviosi crestini dreptmaritori în toate împrejurarile
vietii de acum, vremelnice, pamântesti: 'Slava îndelung rabdarii Tale, Doamne, slava iubirii 
Tale de oameni, Stapâne, slava bunatatii Tale, Sfinte'. 

Amin. 

 

Extrase din "TELEVIZORUL - O NOUA CETATE A SODOMEI" de Parintele Toma